Glosar de acoperiș: termenii de pe șantier, pe înțelesul tău

Acoperișul în două ape are doi versanți care se întâlnesc la o coamă orizontală și câte un fronton la fiecare capăt. Frontoanele permit ferestre verticale în pod, de aceea forma se potrivește bine unei mansarde.

Unde contează: Șarpantă nouă: în 2 ape sau în 4 ape · Vezi și: Fronton, Acoperiș în patru ape

Acoperișul în patru ape are versanți pe toate laturile casei și nu are frontoane. Pe o casă dreptunghiulară, versanții se întâlnesc la o coamă scurtă și la patru muchii.

La aceeași pantă, suprafața versanților e aceeași ca la două ape; se schimbă coamele, muchiile și tăieturile din șarpantă.

Unde contează: Șarpantă nouă: în 2 ape sau în 4 ape · Vezi și: Muchie, Acoperiș în două ape

Coama este muchia de sus a acoperișului, unde se întâlnesc doi versanți, și piesa de închidere care o acoperă. Se fixează mecanic, iar sub ea rămâne o aerisire pentru canalul de ventilație.

Coama o prind uscat, cu piesele sistemului, nu pe mortar: mortarul crapă la îngheț și lasă coama liberă.

Unde contează: Înlocuire țigle și elemente · Vezi și: Muchie, Canal de ventilație

Dolia este îmbinarea în unghi intrând dintre doi versanți, pe unde se strânge apa de pe amândoi. Se închide cu tablă croită pe poziție și e unul dintre primele locuri verificate la o infiltrație.

Unde contează: Reparație infiltrații · Vezi și: Infiltrație, Racord

Frontonul este peretele triunghiular de la capătul unui acoperiș în două ape, închis sub marginile celor doi versanți. Marginea de tablă de deasupra lui face parte din accesoriile acoperișului.

Unde contează: Șarpantă nouă: în 2 ape sau în 4 ape · Vezi și: Acoperiș în două ape, Șageac

Muchia este linia înclinată pe care se întâlnesc doi versanți într-un colț ieșit al acoperișului, la acoperișurile în patru ape. Se acoperă cu aceleași piese ca și coama.

Unde contează: Șarpantă nouă: în 2 ape sau în 4 ape · Vezi și: Coamă, Acoperiș în patru ape

Panta este înclinarea unui versant față de orizontală, exprimată în grade. Fiecare învelitoare are în fișa tehnică o pantă minimă sub care nu mai ține apa.

La aceeași pantă, un acoperiș în două ape și unul în patru ape au aceeași suprafață de versanți; forma schimbă coamele și tăieturile.

Unde contează: Calculatorul de acoperiș · Vezi și: Versant, Învelitoare, Coeficient de formă

Streașina este marginea de jos a acoperișului, care iese în afara zidului. De lemnul ei se prind cârligele jgheabului, iar pe sub ea intră aerul în canalul de ventilație.

Unde contează: Jgheaburi și burlane · Vezi și: Șageac, Jgheab, Canal de ventilație

Șageacul este finisajul streașinii: tablă în culoarea aleasă, prinsă pe un schelet propriu, care închide marginea acoperișului.

Unde contează: Grila de prețuri · Vezi și: Streașină, Fronton

Versantul este fiecare suprafață înclinată a unui acoperiș, de la coamă până la streașină. Lucrarea se calculează pe suprafața versanților, nu pe amprenta casei.

Suprafața versanților o măsor la fața locului; pentru o primă estimare, calculatorul o scoate din lungimea, lățimea și panta casei.

Unde contează: Calculatorul de acoperiș · Vezi și: Pantă, Coamă, Streașină

Cariile sunt insectele ale căror larve sapă galerii în lemnul de construcție și îi slăbesc fibra din interior, fără să se vadă la suprafață. Atacul activ se oprește cu tratament, iar piesele mâncate în adâncime se înlocuiesc.

Unde contează: Consolidare șarpantă · Vezi și: Tratament ignifug și antifungic, Putregai

Căpriorul este grinda înclinată a șarpantei, așezată de la coamă la streașină, pe care se sprijină toate straturile acoperișului. Secțiunea căpriorilor și distanța dintre ei ies din calcul, nu din obicei.

Unde contează: Șarpantă nouă · Vezi și: Pană, Interax, Contrașipcă

Chertarea este tăietura făcută într-o piesă de lemn ca să primească o altă piesă la îmbinare.

Fiecare chertare făcută pe șantier o tratez imediat: tăietura deschide lemn brut, pe unde intră cariile și umezeala.

Unde contează: Tratament pentru lemn · Vezi și: Îmbinare dulgherească, Tratament ignifug și antifungic

Cleștii sunt piesele orizontale de lemn prinse în perechi, de o parte și de alta a căpriorilor sau a popilor, care leagă structura și o împiedică să se deformeze.

Unde contează: Șarpantă nouă · Vezi și: Căprior, Pop

Cosoroaba este grinda de lemn așezată pe zidul exterior și ancorată în centură, pe care reazemă capătul de jos al căpriorilor.

Putregaiul în talpă și în pane înseamnă, de regulă, șarpantă refăcută, nu consolidată.

Unde contează: Șarpantă nouă · Vezi și: Căprior, Putregai

Eclisa este o piesă de lemn sau de metal prinsă lateral peste o îmbinare slăbită sau peste porțiunea obosită a unei grinzi, ca s-o întărească fără s-o înlocuiască.

Unde contează: Consolidare șarpantă · Vezi și: Pop, Putregai

Interaxul este distanța dintre axele a două piese vecine de același fel, de exemplu dintre doi căpriori. La o șarpantă nouă, interaxul iese din calcul, împreună cu secțiunea lemnului.

Unde contează: Șarpantă nouă · Vezi și: Căprior, Pasul șipcii

Îmbinarea dulgherească leagă două piese de lemn prin forma tăieturii, cu chertări și praguri, nu doar prin cuie. Metalul o ajută, dar nu înlocuiește geometria corectă.

Unde contează: Șarpantă nouă · Vezi și: Chertare

Pana este grinda orizontală a șarpantei, paralelă cu coama, pe care reazemă căpriorii. La hale, tabla cutată se prinde direct de pane.

Unde contează: Consolidare șarpantă · Vezi și: Pop, Căprior

Popul este stâlpul vertical de lemn din pod care sprijină pana și coboară greutatea acoperișului spre planșeu. La o consolidare se pot adăuga popi suplimentari.

Unde contează: Consolidare șarpantă · Vezi și: Pană, Clești

Putregaiul este degradarea lemnului produsă de ciuperci, acolo unde lemnul stă umed mult timp. Lemnul putrezit se înmoaie, se sfărâmă și nu mai duce sarcina.

Unde contează: Consolidare șarpantă · Vezi și: Carii, Condens

Șarpanta este structura de lemn a acoperișului: căpriori, pane, popi și clești, care duc învelitoarea, zăpada și vântul. Se dimensionează din încărcarea din zăpadă a localității, din pantă, din greutatea învelitorii și din deschideri.

Înainte de livrare primești lista de lemn pe secțiuni, iar la descărcare verific fiecare piesă.

Unde contează: Șarpantă nouă · Vezi și: Căprior, Încărcarea din zăpadă

Tratamentul ignifug și antifungic este produsul aplicat pe lemnul șarpantei ca să întârzie aprinderea și să țină departe cariile și ciupercile. Se aplică pe fiecare față, la consumul din fișa tehnică, înainte de închiderea acoperișului.

Lemnul tratat își schimbă nuanța uniform, de obicei spre verde sau maro; lemnul alb, cu miros de rășină, nu a primit tratament.

Unde contează: Tratament pentru lemn · Vezi și: Carii, Putregai, Chertare

Astereala este stratul continuu de scânduri sau plăci bătut pe căpriori, pe care se așază folia și învelitorile care cer suport plan: tabla fălțuită și șindrila bituminoasă. Țiglele se montează pe șipci și nu au nevoie de ea.

O astereală veche o păstrez doar dacă e plană, sănătoasă și continuă; o verific scândură cu scândură.

Unde contează: Astereală și contralatare · Vezi și: Folie anticondens, Șipcă, Tablă fălțuită

Canalul de ventilație este spațiul de aer dintre folie și învelitoare, deschis de contrașipcă, prin care aerul intră la streașină și iese la coamă, luând cu el umezeala de sub acoperiș.

Canalul funcționează doar dacă e deschis la ambele capete: cu grilă la streașină și aerisire la coamă.

Unde contează: Astereală și contralatare · Vezi și: Contrașipcă, Condens, Coamă

Condensul este apa care se depune când aerul cald și umed atinge o suprafață rece, de pildă fața interioară a tablei într-o dimineață rece. Sub acoperiș, folia și canalul de aer îl țin departe de lemn.

Unde contează: Astereală și contralatare · Vezi și: Folie anticondens, Canal de ventilație, Barieră de vapori

Contrașipca este șipca bătută pe fiecare căprior, peste folie, pe toată lungimea versantului. Ridică restul straturilor de pe folie și deschide canalul de aer de la streașină la coamă.

Unde contează: Astereală și contralatare · Vezi și: Canal de ventilație, Șipcă, Folie anticondens

Folia anticondens este folia întinsă peste căpriori sau peste astereală, sub învelitoare, care oprește apa venită de sus și lasă vaporii veniți de jos să iasă din structură.

O montez de la streașină spre coamă, cu fiecare rând petrecut peste cel de dedesubt și puțin lăsată între căpriori, ca apa să aibă pe unde să se scurgă.

Unde contează: Astereală și contralatare · Vezi și: Contrașipcă, Barieră de vapori, Condens

Membrana de subînvelitoare este stratul de siguranță întins pe astereală înainte de primul rând de șindrilă bituminoasă, care preia apa ce ar putea trece printre rânduri.

Unde contează: Șindrilă bituminoasă · Vezi și: Astereală, Șindrilă bituminoasă

Pasul șipcii este distanța dintre două șipci consecutive, scrisă în fișa tehnică a profilului de învelitoare. Șipca pusă la alt pas lasă panoul să calce în gol și șurubul să nu prindă în lemn.

Pasul îl trasez rând cu rând, din fișa tehnică, nu din ochi.

Unde contează: Montaj țiglă metalică · Vezi și: Șipcă, Țiglă metalică

Stratul de separare este folia pusă între tabla fălțuită și astereală, ca tabla să lucreze liber la dilatare și condensul să nu atace lemnul.

Unde contează: Tablă fălțuită · Vezi și: Tablă fălțuită, Astereală

Șipca este rigla de lemn bătută orizontal peste contrașipcă, la pasul cerut de învelitoare, pe care calcă și se prinde țigla sau panoul de țiglă metalică.

Unde contează: Montaj țiglă metalică · Vezi și: Pasul șipcii, Contrașipcă

Clipsul este piesa ascunsă care prinde panoul de tablă fălțuită de astereală, prin falț, fără gaură în tablă. Clipsurile glisante îi lasă tablei loc să se dilate.

Unde contează: Tablă fălțuită · Vezi și: Falț

Decopertarea este demontarea învelitorii vechi, cu strângerea și evacuarea resturilor, înainte de refacerea acoperișului.

Cât acoperișul e deschis, verific fiecare piesă de lemn: ce e sănătos rămâne, ce nu se schimbă acum, cât se vede.

Unde contează: Înlocuire acoperiș vechi · Vezi și: Astereală, Căprior

Falțul este îmbinarea dintre două panouri de tablă fălțuită, făcută prin îndoirea marginilor una peste alta și închiderea lor la mașină. Falțul dublu ține apa și pe pante foarte mici.

Unde contează: Tablă fălțuită · Vezi și: Tablă fălțuită, Clips

Învelitoarea este stratul de la exterior al acoperișului, care ține ploaia și zăpada departe de straturile de dedesubt și dă casei aspectul: țiglă, tablă sau șindrilă.

Se alege după pantă, după greutatea pe care o duce șarpanta și după cât vrei să dureze.

Unde contează: Învelitori · Vezi și: Pantă, Șarpantă

Șindrila bituminoasă este învelitoarea din plăci subțiri și flexibile de bitum, așezate în rânduri pe astereală continuă cu membrană. Se potrivește acoperișurilor cu forme complicate: turnulețe, rotunjiri, frângeri dese.

Lipirea dintre rânduri se activează la căldură, de aceea o montez de preferință pe vreme caldă.

Unde contează: Șindrilă bituminoasă · Vezi și: Membrană de subînvelitoare, Astereală

Tabla cutată este tabla profilată cu cute, prinsă cu șuruburi prin panou pe pane sau pe șipci. Acoperă repede deschideri mari, la hale, garaje și anexe.

Petrecerea laterală o așez în sensul vântului dominant, ca ploaia împinsă de vânt să curgă peste îmbinare, nu în ea.

Unde contează: Tablă cutată · Vezi și: Pană, Țiglă metalică

Tabla fălțuită este învelitoarea din panouri lungi de tablă, îmbinate prin falț închis mecanic, fără șurub vizibil pe câmp, montate pe astereală continuă.

O recomand pe pante mici și pe case unde contează liniile lungi, fără șuruburi la vedere.

Unde contează: Tablă fălțuită · Vezi și: Falț, Clips, Strat de separare

Țigla ceramică este țigla din argilă arsă, una dintre cele mai grele învelitori. Se agață cu ciocul de șipcă și se fixează mecanic acolo unde o cere vântul.

Înainte de orice comandă urc în pod și verific dacă șarpanta îi duce greutatea.

Unde contează: Montaj țiglă ceramică · Vezi și: Țiglă de beton, Șarpantă

Țigla de beton este o învelitoare grea, cu aspect apropiat de ceramică, montată pe șipci și fixată mecanic. Cere aceeași verificare a șarpantei ca țigla ceramică.

Unde contează: Montaj țiglă de beton · Vezi și: Țiglă ceramică

Țigla metalică este tablă presată în formă de țiglă și vopsită, montată în panouri pe șipci, la pasul profilului. Dă aspectul de țiglă la greutatea mică a tablei.

Șuruburile le strâng până se așază garnitura uniform, nu la maximum: garnitura strivită crapă la primul ciclu de cald și frig.

Unde contează: Montaj țiglă metalică · Vezi și: Pasul șipcii, Tablă cutată

Fereastra de mansardă este fereastra montată în planul versantului, cu geam termoizolant, ramă etanșă și racord la învelitoare pe toate laturile. Golul ei se încadrează cu lemn, ca sarcina căpriorului tăiat să treacă la căpriorii vecini.

Unde contează: Trape și luminatoare · Vezi și: Luminator, Racord, Mansardă

Luminatorul este o fereastră fixă de acoperiș, care aduce lumină de zi fără să se deschidă. Se racordează la învelitoare cu piesele producătorului, ca orice trecere prin acoperiș.

Unde contează: Trape și luminatoare · Vezi și: Fereastră de mansardă, Trapă de acces

Parazăpezile sunt opritoarele de zăpadă montate pe rânduri pe versant și prinse în șipcă și în căprior. Țin zăpada pe acoperiș să se topească treptat, în loc să alunece în bloc peste streașină.

Numărul de rânduri îl stabilesc după lungimea și panta versantului și după zona de zăpadă a localității.

Unde contează: Montaj parazăpezi · Vezi și: Încărcarea din zăpadă, Șipcă

Prinderile pentru panouri fotovoltaice sunt cârligele sau șuruburile de sistem fixate în căpriori, pe care se montează șinele și apoi panourile. Fiecare trecere prin învelitoare se etanșează cu piesa potrivită materialului.

Partea de acoperiș o fac eu; partea electrică rămâne la electricianul autorizat.

Unde contează: Suport panouri fotovoltaice · Vezi și: Căprior, Racord

Racordul este îmbinarea etanșă dintre învelitoare și un element care o străpunge: coș, perete, fereastră de acoperiș. Se face mecanic, din șorțuri de tablă, bandă de racord și profil de închidere.

Nu-l închid cu spumă sau mortar: spuma se degradează la soare, iar mortarul crapă la prima dilatare.

Unde contează: Coșuri de fum și racorduri · Vezi și: Șorț, Infiltrație

Șorțul este piesa de tablă croită pe poziție care conduce apa pe lângă un element ce iese din acoperiș, cum e coșul. Partea de sus intră sub învelitoare, partea de jos iese peste ea.

Unde contează: Coșuri de fum și racorduri · Vezi și: Racord, Dolie

Trapa de acces este deschiderea cu ramă și capac din acoperiș prin care urci în pod sau pe acoperiș fără scară rezemată de streașină. Are geam mic sau deloc.

Unde contează: Trape și luminatoare · Vezi și: Fereastră de mansardă, Luminator

Burlanul este țeava verticală care coboară apa din jgheab și o duce departe de fundație: în rigolă, în canalizarea pluvială sau pe un teren înclinat dinspre casă.

Unde contează: Jgheaburi și burlane · Vezi și: Jgheab, Sistem pluvial

Cablul de degivrare este cablul electric încălzitor pus în jgheab, în burlan și, unde e nevoie, în dolii, care ține drumul apei deschis iarna acolo unde zăpada se topește și îngheață la loc.

Eu montez traseul și clemele; legarea la tablou o face electricianul autorizat.

Unde contează: Degivrare jgheaburi · Vezi și: Jgheab, Dolie

Cârligul de jgheab este suportul metalic prins în lemnul streașinei sau în căpriori, pe care stă jgheabul. Pasul cârligelor vine din fișa sistemului; la pas rar, jgheabul se lasă sub zăpadă.

Unde contează: Jgheaburi și burlane · Vezi și: Jgheab, Streașină

Infiltrația este apa care intră prin acoperiș și ajunge în structură sau în casă. Pata de pe tavan arată unde a ieșit apa, nu unde a intrat: apa călătorește pe căpriori și pe folie.

Caut de sus: coama, doliile, racordurile, apoi urmăresc urmele de apă pe lemn, din pod; unde e nevoie, ud controlat zona suspectă.

Unde contează: Reparație infiltrații · Vezi și: Dolie, Racord

Jgheabul este canalul prins la streașină care strânge apa de pe versant și o duce spre burlane, cu o pantă continuă, fără contra-pante.

La final torn apă și mă uit la îmbinări, la pante și la capete: ce nu s-a verificat cu apă e doar montat, nu terminat.

Unde contează: Jgheaburi și burlane · Vezi și: Cârlig de jgheab, Burlan, Streașină

Sistemul pluvial este ansamblul de jgheaburi, burlane și accesorii care strânge apa de pe acoperiș și o duce departe de fundație. Se dimensionează după suprafața de acoperiș care varsă în fiecare jgheab.

Unde contează: Jgheaburi și burlane · Vezi și: Jgheab, Burlan

Bariera de vapori este folia montată pe partea caldă a termoizolației, spre cameră, care oprește aburul din casă să intre în vată. E etanșă doar cu petrecerile lipite cu bandă de sistem.

Nu e același lucru cu folia anticondens: bariera oprește aburul să intre, folia îl lasă să iasă.

Unde contează: Barieră de vapori și ventilație · Vezi și: Folie anticondens, Termoizolație

Înălțimea utilă este înălțimea de sub acoperiș la care spațiul se poate folosi, măsurată la coamă și la streașină. De ea depinde dacă un pod devine cameră sau spațiu de depozitare izolat.

Verdictul îl dau la fața locului, cu ruleta, nu cu formule generale.

Unde contează: Amenajare pod existent · Vezi și: Mansardă

Mansarda este spațiul locuibil amenajat sub acoperiș. Când podul devine cameră, sub folie intră termoizolația, bariera de vapori și finisajul, în ordinea asta.

Unde contează: Mansardare · Vezi și: Termoizolație, Barieră de vapori, Înălțime utilă

Puntea termică este locul prin care căldura trece mai ușor decât prin restul acoperișului, de exemplu căpriorul rămas neizolat între fâșiile de vată.

Unde contează: Termoizolație mansardă · Vezi și: Termoizolație

Termoizolația mansardei este stratul de vată pus între căpriori și, într-un al doilea strat, peste ei, pe interior, ca să acopere lemnul. Canalul de ventilație de sub folie rămâne liber.

Grosimea o stabilesc la măsurătoare; vata îndesată izolează mai puțin, pentru că pierde aerul prins între fibre.

Unde contează: Termoizolație mansardă · Vezi și: Barieră de vapori, Punte termică, Canal de ventilație

Coeficientul de expunere este factorul din CR 1-1-3/2012 care ține cont de cât de expusă la vânt e casa: pe un amplasament expus, vântul spulberă o parte din zăpadă, iar pe unul adăpostit zăpada rămâne.

Unde contează: Calculatorul de încărcare din zăpadă · Vezi și: Coeficient de formă, Valoarea pe sol

Coeficientul de formă este factorul din CR 1-1-3/2012 care transformă valoarea pe sol în încărcarea de pe versant, după pantă: un acoperiș abrupt leapădă zăpada, unul lin o ține.

Unde contează: Calculatorul de încărcare din zăpadă · Vezi și: Pantă, Valoarea pe sol

CR 1-1-3/2012 este codul de proiectare care stabilește în România încărcarea din zăpadă pe construcții, cu valoarea pe sol pentru fiecare zonă a țării.

Unde contează: Calculatorul de încărcare din zăpadă · Vezi și: Încărcarea din zăpadă, Valoarea pe sol

Încărcarea din zăpadă este greutatea zăpezii pe care trebuie s-o ducă acoperișul, calculată după CR 1-1-3/2012 pornind de la valoarea pe sol a localității. Din ea ies secțiunile lemnului, interaxul căpriorilor și rândurile de parazăpezi.

Unde contează: Calculatorul de încărcare din zăpadă · Vezi și: Valoarea pe sol, Coeficient de formă, Parazăpezi

Valoarea pe sol este încărcarea caracteristică din zăpadă pe teren orizontal, dată de CR 1-1-3/2012 pentru fiecare zonă, în kN/m². Pe acoperiș se corectează cu panta, cu expunerea la vânt și cu căldura care trece prin acoperiș.

Unde contează: Calculatorul de încărcare din zăpadă · Vezi și: Coeficient de formă, Coeficient de expunere