Tablă fălțuită

Pentru pante mici, unde țigla metalică nu mai etanșează, și pentru case unde vrei linii lungi, verticale, fără șurub la vedere. E altă ligă de manoperă — de asta o și alegi.

Falțul dublu închis mecanic ține apa chiar și acolo unde apa stă mai mult decât curge. Exact pentru astfel de acoperișuri există tehnica.

Percepția vine din montajul pe suport rar. Pe astereală continuă cu strat de separare, fălțuita e la fel de liniștită ca orice altă învelitoare.

Pentru că panoul fălțuit e subțire și lung și se așază pe toată suprafața, nu doar pe puncte de sprijin. Pe șipci s-ar ondula între ele și fiecare val s-ar vedea în lumină. Astereala trebuie să fie plană și uscată; jumătate din calitatea unui acoperiș fălțuit se decide la pregătirea ei.

Metalul se lungește la cald și se scurtează la frig, iar panoul fălțuit e prins cu clipsuri care îi lasă mișcarea asta. Dacă l-aș fixa rigid, s-ar îndoi și falțurile ar obosi până crapă. Clipsurile fixe și cele glisante le pun după lungimea panoului și după fișa producătorului.

Pe pante mici, unde țigla nu mai ține apa, pe acoperișuri cu linii lungi și forme aparte și acolo unde vrei etanșare fără șuruburi la vedere. E o învelitoare de finețe, cu montaj mai lent și mai pretențios. Pe o casă obișnuită cu pantă bună, țigla metalică face aceeași treabă mai simplu.

Fălțuita se îmbină prin falț, o îndoitură închisă mecanic, fără gaură prin panou, pe astereală continuă. Cutata are cute deschise, se prinde cu șuruburi prin panou și se montează pe pane sau șipci, repede și ieftin. Fălțuita e pentru case unde contează aspectul și etanșarea; cutata pentru hale și anexe.