Încărcarea din zăpadă pe acoperiș: ce cere normativul și ce înseamnă pentru șarpanta ta

Încărcarea din zăpadă este greutatea pe care zăpada o pune pe acoperiș într-o iarnă grea, iar în România ea se ia din normativul CR 1-1-3/2012, nu din experiența locului. Normativul dă, pentru fiecare localitate, o valoare pe sol, exprimată în kilonewtoni pe metru pătrat, iar din valoarea aceea se dimensionează șarpanta, se aleg parazăpezile și se judecă jgheaburile. Ghidul de mai jos explică ce înseamnă cifra, de unde vine și ce schimbă ea la casa ta.

Ce este încărcarea din zăpadă pe sol

Încărcarea caracteristică din zăpadă pe sol este valoarea pe care normativul o consideră acoperitoare pentru iernile grele dintr-o zonă: cât apasă, pe un metru pătrat de teren plat, zăpada acumulată într-o iarnă rea, așa cum rezultă din măsurătorile meteorologice de lungă durată. Nu e o medie și nu e zăpada de anul trecut. E pragul pentru care se proiectează, ca structura să nu fie surprinsă.

Valoarea e „pe sol” pentru că ea descrie zona, nu casa. Același sat are aceeași valoare pentru toate casele din el, indiferent de formă sau de învelitoare. Ce se întâmplă apoi pe acoperiș, cum se așază, cum alunecă și cât rămâne din zăpada aceea, ține de fiecare acoperiș în parte și se calculează separat.

În CR 1-1-3/2012, Anexa A, Tabelul A.1, valorile sunt date pentru localitățile principale, iar pentru restul țării se citesc de pe harta de zonare. Site-ul acesta are un calculator cu cele 49 de localități din tabel, iar pentru celelalte îți spun valoarea la telefon.

Cele trei praguri și orașele lor

Pentru localitățile din tabel, România se împarte în trei trepte de încărcare pe sol. Diferența dintre prima și ultima e mare: în zona grea, zăpada de calcul apasă cu două treimi mai mult decât în zona blândă, iar șarpanta se dimensionează în consecință.

Încărcarea caracteristică din zăpadă pe sol, pentru localitățile din tabelul normativului

Valoare pe sol	Localități din tabel	Exemple
1,5 kN/m²	20	Alba Iulia, Arad, Cluj-Napoca, Constanța, Oradea, Sibiu, Timișoara, Târgu Mureș
2,0 kN/m²	17	Baia Mare, Brașov, București, Craiova, Pitești, Ploiești, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște
2,5 kN/m²	12	Bacău, Botoșani, Brăila, Galați, Iași, Suceava, Tulcea, Călărași

Sursa: CR 1-1-3/2012, Anexa A, Tabelul A.1. Valorile sunt pe sol; încărcarea pe acoperiș se calculează pentru fiecare lucrare.

Tiparul se vede pe hartă: vestul și centrul Transilvaniei, plus litoralul, stau pe treapta de jos; Muntenia, Oltenia și depresiunile intracarpatice pe cea de mijloc; Moldova și estul Câmpiei Române pe treapta de sus. Localitatea ta are pagina ei în indexul de zone, cu valoarea și cu ce înseamnă ea pentru acoperiș.

De la sol la acoperiș: ce schimbă panta, vântul și căldura casei

Zăpada de pe acoperiș nu e egală cu cea de pe sol. Normativul trece de la una la alta prin trei corecții, fiecare cu un nume și cu un rol clar.

Coeficientul de formă ține de pantă. Pe un versant lin, zăpada stă și se adună; pe un versant abrupt alunecă și rămâne mai puțină. Un acoperiș aproape plat păstrează practic tot ce cade pe el, iar unul foarte înclinat aproape nimic. De aceea două case din același sat, cu aceeași valoare pe sol, pot avea încărcări foarte diferite pe șarpantă.

Coeficientul de expunere ține de vânt. O casă bătută de vânt, pe deal deschis, pierde zăpadă de pe acoperiș; una adăpostită între alte case sau într-o vale o păstrează. Tot vântul e cel care face troienele din dolii și de lângă coșuri, unde zăpada se adună dublu față de câmpul versantului.

Coeficientul termic ține de căldura care trece prin acoperiș. Un pod neizolat topește zăpada de pe învelitoare, iar normativul permite, în anumite condiții, să se țină cont de asta. Un pod izolat bine o păstrează. Detaliul contează: după o mansardare corectă, acoperișul ține mai multă zăpadă decât înainte, pentru că nu o mai topește.

Cifra de pe sol e a zonei. Cifra de pe acoperiș e a casei tale și se calculează pe casa ta, nu se copiază de la vecin.

Regula pe care o aplic la fiecare măsurătoare

Ce înseamnă pentru șarpantă

Șarpanta duce tot ce stă deasupra ei: învelitoarea, straturile de sub ea, zăpada și vântul. Din încărcarea de calcul, împreună cu deschiderea grinzilor și cu greutatea învelitorii, ies secțiunile căpriorilor, distanța dintre ei și dimensiunile panelor și ale popilor. La o șarpantă nouă, calculul acesta e primul lucru care se face, înaintea listei de lemn.

La o casă existentă, întrebarea e dacă șarpanta de acum duce încărcarea din normativ. Multe structuri vechi au fost făcute pentru învelitori ușoare și pentru „cât a nins la noi”, nu pentru valoarea de calcul. Când se trece de la tablă la țiglă ceramică sau de beton, greutatea proprie a acoperișului crește mult și trebuie adunată peste zăpadă; atunci se verifică fiecare piesă și, unde nu ajunge, se face consolidarea. Nu e o formalitate: o coamă lăsată după o iarnă grea e exact rezerva care nu a fost pusă în structură.

Ce înseamnă pentru parazăpezi și jgheaburi

Aceeași valoare decide și accesoriile. Parazăpezile țin pe versant zăpada de calcul și o lasă să se topească treptat, în loc să alunece în bloc peste intrare sau peste jgheab; în zona grea au nevoie de rânduri în plus și de prinderi în structură, nu în învelitoare. Jgheaburile primesc iarna o greutate mult peste cea a apei de ploaie și, fără parazăpezi și fără prinderi solide, cedează la prima zăpadă care alunecă.

În zona blândă, aceleași elemente se aleg mai lejer, iar diferența se vede în deviz. De aceea valoarea localității intră în calcul înainte de orice ofertă, nu după.

Greșelile pe care le văd cel mai des

Prima e copierea: secțiuni luate „ca la vecinul”, deși vecinul are altă deschidere, altă pantă și poate altă zonă. A doua e confuzia dintre valoarea pe sol și cea de pe acoperiș, din care rezultă fie structuri supradimensionate degeaba, fie structuri prea slabe pentru versanții lini. A treia e ignorarea troienelor: doliile și zonele de lângă coșuri se dimensionează pentru acumularea locală, nu pentru câmpul versantului. A patra e lipsa recalculării la schimbarea învelitorii cu una mai grea. Niciuna nu se vede din stradă; toate se văd la prima iarnă grea.

Cum verifici tu, înainte să suni

Caută localitatea în calculator sau pe pagina ei de zonă și notează valoarea pe sol. Urcă în pod și uită-te la căpriori: fibra înnegrită sau moale, îmbinările cu joc și coama ondulată văzută din stradă sunt semne că structura a lucrat sub sarcină. Verifică dacă intrarea și jgheaburile au parazăpezi deasupra. Dacă vrei să schimbi învelitoarea cu una mai grea, întreabă înainte de comandă dacă șarpanta o duce. Cu aceste patru lucruri notate, discuția la telefon devine concretă, iar măsurătoarea confirmă sau corectează ce ai văzut.

Întrebări frecvente despre încărcarea din zăpadă

Valoarea din calculator e cea care apasă pe acoperișul meu?

Nu, e valoarea pe sol, a zonei. Pe acoperiș ajunge corectată cu panta, cu expunerea la vânt și cu felul în care casa pierde căldură, iar în dolii și lângă coșuri se adaugă acumularea locală. Calculul pe casa ta îl fac la măsurătoare.

Localitatea mea nu e în cele 49 din tabel. Ce valoare am?

Valoarea se citește de pe harta de zonare a normativului, pentru zona în care se află localitatea, iar la graniță se ia varianta acoperitoare. Îmi spui localitatea la telefon și îți spun valoarea pe loc, apoi o pun în calcul la măsurătoare.

Dacă schimb tabla cu țiglă, se schimbă și valoarea de zăpadă?

Nu, zăpada apasă la fel indiferent de învelitoare. Se schimbă greutatea proprie a acoperișului, care se adună peste zăpadă, iar suma aceea o duce șarpanta. De aceea trecerea la o învelitoare grea cere verificarea și, de multe ori, consolidarea structurii.

Casa e veche și a ținut până acum. Mai contează calculul?

Contează, pentru că „a ținut” înseamnă că iernile de până acum au fost sub pragul de calcul sau că structura a lucrat fără să se vadă încă. Verificarea din pod arată dacă lemnul are rezervă. Dacă are, rămâne; dacă nu, se consolidează înainte de iarna care o depășește.